„Overthinking” sau neîncredere în propriile puteri?

„Dacă nu poţi avea încredere în tine, nu poţi avea încredere nici măcar în neîncrederea ta despre tine” – Alan Watts în „Cosmologia voioasă”

Ar fi cea mai bună mişcare pe care ai putea să o faci: să nu ai încredere în neîncrederea ta faţă de tine.

Să te autosfidezi. Să-ţi tai personalitatea în două entităţi diferite, dintre care una(cea încrezătoare) o învinge pe cea de-a doua(cea neîncrezătoare), dovedindu-şi superioritatea şi astfel, cucerindu-te.

Cucereşte-te aşa cum ai vrea să cucereşti lumea şi vei vedea că, de fapt, ai cucerit întregul univers.

Dar, totuşi, de unde atâta neîncredere în sine? Cum se face că am ajuns să ne îndoim de ceea ce putem şi de ceea ce am putea face? Doar nu s-a născut din neant, nu?

Bineînţeles că nu. O asemenea lipsă de încredere nu se generează dintr-odată. Nu te naşti neîncrezător. Aceasta se formează treptat până când devine un viciu. Iar orice viciu este, în esenţă, un obicei. Doar nu credeai că ai ajuns dependent de fumat, alcool, cafea sau telefon fără ajutorul tău, nu?

Tot ceea ce faci te construieşte. Iar dacă asta nu-i înspăimântător şi motivant totodată, atunci nu ştiu ce ar putea fi.

Nu eşti singura persoană care nu-şi stăpâneşte puterea de decizie. Există o întreagă cultura dedicată acestei deficienţe, uşor observabilă pe aplicaţiile „social media” precum Facebook, Instagram, Snapchat etc.

Haide să facem un mic experiment: Ai râs cumva la vreuna dintre aceste poze? Poate la toate? Dacă da, de ce? Ce anume ţi se pare amuzant la un comportament care, la drumul mare, te va distruge indiscutabil?

Dacă există anumite afirmaţii memorabile, cu siguranţă Sigmund Freud a făcut una care ne ajută numaidecât să înţelegem ce se află în inconştientul nostru: „Râsul este o cale de acces înspre inconştient.”

Un fapt cert este că râsul reprezintă un mecanism de apărare împotriva stresului, a anxietăţii, a problemelor sufleteşti.

Şi orice mecanism defensiv, fie el conştient sau nu, e o înfăţişare a realităţii că nu avem încrederea necesară în propriile forţe pentru a cuceri ceea ce ne macină. De unde şi acţiunea de „overthinking”.

Atunci când eşti sigur pe ceea ce crezi, pe ceea ce vrei să faci, nu te mai îndoieşti de acţiunile tale. Eşti sigur pe tine şi pe ce vrei să faci. Nu te macină infinitatea de posibilităţi ce poate să survină ca urmare a acţiunilor tale. Aceasta fiindcă nu îţi este frică de incertitudine.

Gândirea excesivă(„overthinking”) reprezintă o modalitate prin care căutăm argumente, motive, scuze pentru a nu ne înfrunta temerile.

Vasăzică, dacă am conştientizat motivele pentru care gândim excesiv atunci când nu are absolut niciun rost, ce rămâne de făcut?

Să ne conştientizăm frica şi să o înfruntăm cu ajutorul încrederii în puterile noastre.

„Este mult mai uşor de spus decât de făcut. Tu n-ai fost în situaţia mea. Nu ştii cum e! Am încercat să îmi înving fricile şi mă blochez atunci când încerc…”

Şi nu eşti singura persoană aflată într-o astfel de situaţie. E o altă dovadă de naivitate a crede că ceea ce ţi se întâmplă ţie acum e ceva unic, particular. Suntem aproape 7.8 miliarde de oameni pe acest pământ(şi asta doar statistic!).

Chiar crezi că problemele tale sunt unice? De nerezolvat? Chiar crezi că nimeni nu a mai trecut prin ce treci tu acum? Nici poveste. Au fost, sunt şi vor fi oameni care-ţi vor împărtăşi suferinţa. La fel cum au fost, sunt şi vor fi cei care o vor cuceri, transcende.

Iar tu, dacă vei dori cu adevărat, te vei afla printre învingător.

Un mod optim prin care să îţi domini temerile este a-ţi pune o întrebare crucială: Ce am mai bun de făcut? Să fac sau să nu fac ce aş dori? Să stagnez sau să avansez?

Pur şi simplu, când mai simţi că eşti pătruns de frică într-o situaţie(vorbitul cu cineva sau în public, a spune „Nu!” atunci când e cazul) pune-ţi întrebarea aceasta: Ce am mai bun de făcut decât să fac exact asta?

Te vei convinge singur că nu ai absolut nimic mai bun de făcut decât să-ţi învingi temerile şi astfel, să te cucereşti.

Înlocuieşte gândirea excesivă cu această întrebare şi vezi cum întunericul se transformă în lumină. Întrucât lumină era de la început, dar ai fost prea speriat pentru a o vedea.

Vei dobândi încrede în propriile puteri atunci când vei conştientiza că eşti mai mult decât crezi. Că în interiorul tău se află un potenţial imens care aşteaptă să-l iei în braţe. Şi, pe lângă toate acestea, vei deveni şi un model pentru cei care nu ştiu unde să se îndrepte. Îi vei învăţa că înspre ei înşişi trebuie să meargă, pentru că acolo se află casa lor.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s