„Bucură-te de tinereţe” sau ce îmi e frică să-ți spun

Tinerilor, daţi-mi mie tinereţea voastră dacă nu ştiţi ce să faceţi cu ea!

Arsenie Papacioc

Sincer, cei mai mulţi dintre noi, dacă am primi tinereţea din nou, am da-o îndărăt numaidecât. Fiindcă numai atunci înţelegem că n-am ştiut ce să facem cu ea.

Nu e treabă grea să cazi în sofisme şi farse precum cele de genul: „Tinereţea e făcută să te bucuri de ea! Acum e frumos, mai încolo nimic nu va mai fi aşa! Bucură-te de ea cât mai poţi!”

Şi cum te bucuri, mai exact, de anii tinereţii? De anii în care nimic nu pare imposibil, în care voinţa şi spiritul sunt îndeajuns, în care numai imaginaţia e limita?

Câteodată, mă miră lipsa de înţelepciune a adulţilor. La ce anume te aştepti când îi spui unui tânăr să se bucure de anii pe care-i mai are ca jun?

Crezi că îşi va căuta un echilibru între muncă şi relaxare? Între sens şi nonsens? Între prea mult şi prea puţin? Între distracţie şi seriozitate?

Nu-i poţi spune unui tânăr să se bucure de tinereţe şi să te aştepţi să nu meargă să facă ceva care, acum sau mai târziu, îl va regreta din plin.

Mie, celui de acum 3 sau 4 ani, dacă mi-ar fi spus un adult să mă „bucur” de tinereţe, n-aş mai fi stat pe gânduri înainte să beau încât să mi se facă rău şi să fac nu ştiu ce măgării pentru care mă voi urî toată viaţa.

Sau să las orice ţel ar fi necesitat disciplină şi perseverenţă pentru unu joc video care mi-ar fi răpit toată ziua iar, la final, m-ar fi făcut să mă simt ca un nimic, întocmai ca o mizerie ce freacă menta pe banii alor săi.

Sau, de ce nu, să fac orice îmi trece prin cap, indiferent de consecinţe. Că doar na, trebuie să mă „bucur” de tinereţe. „You only live once”, ştii?

Întocmai. Numai o dată trăieşti şi până şi data aia o iroseşti.

Nu mă crezi? Haide să ne uităm împreună – ne va durea pe amândoi – la următoarea imagine:

Nu vreau să intru în date tehnice şi să evidenţiez cum sunt şanse foarte mari să nu prinzi 90 de ani. Ai informaţie din plin pe internet pentru asta.

Pe noi ne interesează următorul lucru: majoritatea anilor tăi din tinereţe se vor duce – asta în cazul în care nu s-au dus deja – mai repede decât crezi.

Nu degeaba se spune că tinereţea-i trecătoare.

Ceea ce nu se spune, din păcate, la fel de mult e că, fără o tinereţe care să te pregătească pentru viaţa de adult, şansele sunt mult mai mari să ai o viaţă de rahat.

O viaţă de adult plină de resentimente, de regrete, de amăgiri, de anxietate, de nostalgie dureroasă, de probleme financiare şi sociale şi câte şi mai câte care vor veni dacă nu te opreşti din a crede că „ai timp şi pentru astea”, cum s-ar traduce zicala: „Bucură-te de tinereţe”.

Vrei să ştii un mic secret?

Niciodată n-ai destul timp pentru nimic. În special pentru viitorul tău.

Dacă te-ai aşeza la birou, ai scoate o coală de hârtie, un pix şi ai începe să scrii fiecare dată când ai fost productiv, ai putea să umpli foaia?

Dar dacă ai scrie toate dăţile când n-ai făcut ceea ce ţi-ai propus?

Cum ar fi dacă ai consemna toate momentele când, în loc să lucrezi pentru tine şi pentru viitorul tău, pentru viaţa ta de adult – în care, dacă încă nu te-ai prins, vei petrece tot timpul de acum încolo – ai ales să stai în pat, pe telefon, fiindcă erai „prea obosit”, „fără chef”, „nu te simţeai bine”?

Nu te-ar îngrozi puţin faptul că ai pierdut atât de mult timp?

Asta îmi era teamă să-ţi spun. Că nu eşti conştient – şi nici eu nu sunt, la rândul meu, doar suntem în acest chin împreună – de ceea ce urmează.

Perioada de adult e cea în care îţi evaluezi, zi de zi, deciziile făcute în tinereţe.

Iar până în ziua de astăzi ai înţeles că eşti un evaluator dur, ba chiar autoritar cu tine, nu?

În cazul în care ai conştientizat – şi să nu uităm că încă n-ai ratat atâtea ocazii încât să-i dai de lucru din belşug părţii tale care te judecă non-stop(Freud o numeşte Super-Ego) – lasă-mă să te întreb:

Ai putea trăi cu tine toată viaţa ştiind că puteai face ca totul să fie mai bine?

Poate că un sfat mai bun pentru cei de-o vârstă cu mine ar fi: „Aleargă acum, ca să te poţi odihni mai târziu.”

Am să închei cu o întrebare pe care sper că o vei auzi de fiecare dată când vei încerca să te fentezi, să te minţi din a-ţi construi viaţa care urmează:

Ce altceva ai mai bun de făcut?

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s