5 mecanisme defensive pe care le folosim zi de zi

„Omului îi trebuie un vis ca să suporte realitatea.”

SIGMUND FREUD

Fie că admitem, fie că nu, cu toţii facem ceva încât să trecem peste problemele care se ivesc în timpul zilei.

Ba unii dintre noi desenăm, ba mergem la sală, ba ne uităm la seriale ba nu mai ştiu ce ş.a.m.d.

Indiferent de ce faci, din punct de vedere psihanalitic, foloseşti un mecanism defensiv pentru a te apăra din calea obstacolelor, a problemelor, a slăbiciunilor etc.

Să ne imaginăm că mecanismele defensive reprezintă tot ceea ce faci pentru a „trece peste” ceva.

Sunt modalitatea prin care mintea noastră ţine piept stresului zilnic.

Astea fiind spuse, mai jos enumerăm 5 mecanisme pe care le folosim în fiecare zi.

1. NEGAREA

Nu e greu de înţeles.

Faci ceva care nu e bun pentru tine şi spui că, de fapt, nu te răneşte.

Cineva care se află în starea de negare nu va putea să vadă şi partea urâtă a situaţiei.

De pildă, un om care fumează şi i se evidenţiază cum viciul ăsta îi distruge sănătatea, cu ajutorul mecanismului defensiv, va spune că nu e adevărat, pentru că aleargă 5km în fiecare zi şi are o dietă sănătoasă.

Mecanism defensiv e şi când un fumător spune că „îl relaxează” sau „îi place să fumeze”.

2. EXAGERAREA

„A face din ţânţar armăsar” e zicala care traduce mecanismul ăsta.

O inconvenienţă minoră e percepută ca fiind catastrofică.

În loc să spună: „Mă deranjează că nu eşti atent”, cineva care exagerează va spune: „Niciodată nu îţi pasă de altcineva în afară de tine”.

O persoană care exagerează este incapabilă de a spune clar şi ferm ce simte, căutând metode imposibil de neobservat pentru a se face înţeleasă.

3. RAŢIONALIZAREA

Nu, nu contează că eşti berbec, balanţă sau mai ştiu eu ce zodie. Nu e o caracteristică de personalitate.

E un mod prin care încerci să oferi o altă explicaţie unui eveniment insuportabil în locul adevăratei explicaţii, adevăratului motiv.

Să luăm, de pildă, o fată care s-a îndrăgostit nebuneşte de un tip.

Fiindcă e oarbă şi nu poate vedea altceva decât ceea ce vrea în insul cutare, totul e perfect.

Dintr-odată, acesta o părăseşte. Totul s-a încheiat.

Raţionalizarea se face auzită când fata noastră spune: „Ştiam că va face asta oricum”, în loc să admită adevărul, şi anume că a fost naivă.

4. COMPENSAŢIA

„Da mă… nu ştiu eu să joc fotbal, dar la baschet sunt cel mai bun!”

Genul ăsta de scuză sună cunoscut, nu?

Asta pentru că dorim să compensăm lipsa noastră de experienţă dintr-un loc cu experienţa din altul.

Un om care compensează îşi va lua ochii de la ceea ce-i lipseşte şi se va concentra pe ceea ce are deja, indiferent dacă există vreo relevanţă sau nu.

5. DEPLASAREA

Ăsta-i cel mai toxic mecanism defensiv dintre toate.

Şi, spre deosebire de restul, nu are şi o parte bună.

L-am făcut, îl facem şi îl vom mai face, din păcate, de fiecare dată când nu suntem în putere să ne confruntăm cu ce şi cu cine trebuie cu adevărat.

Uite o mică schemă care rezumă tot ce e de spus:

Şeful urlă la mine -> Eu strig la soţie -> Soţia la copil -> copilul sparge televizorul.

Ce e important de ţinut minte e că mecanismele defensive nu sunt „rele”.

Nu în totalitate.

Aşa cum spuneam, ele ne ajută să facem faţă stresului zilnic.

În plus, anumite mecanisme mature, precum asertivitatea(sau a spune direct, ferm şi calm ce ai de spus), ne sunt de folos atunci când e necesar să facem faţa unei situaţii imediate.

Conştientizarea lor e primul pas înspre a-ţi cunoaşte adevăratele probleme şi, implicit, înspre a le rezolva.

Pentru că orice problemă vine la pachet cu soluţia.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s