În cinstea lui Freud

“Cel care are ochi să vadă și urechi să audă se poate convinge de unul singur că niciun muritor nu poate ține un secret. Dacă buzele omului sunt lipite, el vorbește cu degetele.”

SIGMUND FREUD

De obicei, când se aude numele lui, ne gândim instantaneu la ce spunea despre sex.

„Da, am auzit de el. Spunea că vreau s-o fac cu mama…”

„Nu el spunea că sexul stă la baza tuturor lucrurilor?”

„Freud? Cum să nu ştiu… Oedip, nu?”

Freud e tipul de autor care a lăsat multe urmaşilor, dar care a fost pedepsit drastic pentru unele greşeli.

E genul de personalitate de care se vorbeşte cu scârbă.

Reacţie firească, de altfel, din moment ce auzi că ai vrea s-o faci cu mama ta, gând care-ţi provoacă greaţă – sper – în secunda a doua.

Cei mai mulţi l-ar rezuma pe Freud spunând că tot ce a rămas de la el sunt greşelile.

Totuşi, mulţumită lui avem astăzi la dispoziţie mai multă lumină asupra psihicului.

Mai multă decât s-ar fi crezut vreodată că se poate.

De aceea încerc aici să aduc la suprafaţă câteva merite uitate sau omise de-ale lui Sigmund Freud.

POPULARIZAREA INCONŞTIENTULUI

Contrar opiniei vehiculate mult prea des, Freud a popularizat termenul de inconştient, în loc să-l fi descoperit.

Ideea unei alte minţi în afară de cea pe care o ştim, pe care o folosim şi de care suntem conştienţi că există a fost pusă în discuţie înainte de Hristos.

Un medic al antichităţii foarte influent, Galenus (n. 129 – d. 200 sau 216), relata că judecăm unele lucruri fără voia noastră, fără să ştim de ce şi pentru ce.

Filosoful creştin Sfântul Augustin (n. 354– d. 430) a comparat inconştientul cu o fantomă care se află-n noi, a cărei prezenţă o simţim, dar nu o putem vedea.

Mult mai târziu, alţi filosofi precum Leibniz, Schelling, Hume sau Schopenhauer au adus în discuţie existenţa inconştientului ca factor foarte important pentru viaţa omului.

Ceea ce Freud a reuşit să facă, spre deosebire de predecesorii săi, a fost să dovedească existenţa inconştientului.

Cum a făcut-o?

A observat că tot ceea ce faci fără să ştii că o faci se manifestă cu precădere în vise, în glume, în automatisme şi în ceea ce în psihanaliză se numeşte „act ratat”(lapsusuri, greşeli de exprimare, încurcarea unor obiecte între ele).

Prezenţa unor dorinţe, a unor tentaţii, a unor scopuri sau a unor fapte de care nu suntem conştienţi şi care contează enorm pentru noi l-a condus pe Freud să conchidă existenţa oficială a inconştientului.

Odată dovedit, acesta trebuia să se facă auzit.

N-a durat mult şi, pe la începutul secolului XX, lumea s-a ales cu o a doua minte, de data asta în mod oficial.

PREŢUL CIVILIZAŢIEI E SUFERINŢA*

Poate nu-ţi place ţara-n care trăieşti.

Poate că te enervează legile alea tâmpite care te obligă să mergi de la un ghişeu la altul şi înapoi, doar ca să auzi „reveniţi mâine, vă rog.”

Nu cred că eşti singurul care-şi dă ochii peste cap şi se întreabă ce rost mai are un obicei, o tradiţie învechită, tocmai acum, când ai putea face altceva mai bun.

E perfect rezonabil.

Numai că, fără ţară, fără legile şi fără obiceiurile ei, tu, eu şi toţi cei dragi ţie am fi simple cadavre.

Asta în cazul în care am fi avut şansa să ne naştem.

Pentru ca eu şi tu să convieţuim, chiar dacă nu ne înţelegem câtuşi de puţin, avem nevoie de un element extern care să ne ţină impulsurile în loc.

Altfel spus, pentru a nu ne omorî, ceva sau cineva trebuie să ne oprească.

Nu e de mirare că lumea nu-l place pe Sigmund când ne dovedeşte că suntem nişte bestii, nişte monştri care dorim să ne revărsăm furia cu prima ocazie.

De câte ori n-ai vrut să-i faci ceva îngrozitor cuiva – şi, din moment ce ai fantezii cum ai reuşi s-o faci, e treabă serioasă – dar te-ai oprit, gândindu-te că s-ar putea s-o păţeşti?

Că poate se va afla şi îţi vei pierde prietenii. Sau locul de muncă. Ori vei lua amendă sau vei merge la puşcărie.

Indiferent de urmare, faptul că aşa ceva s-ar putea întâmpla, te-a oprit. Te-a făcut să nu duci la capăt un gest necugetat. Te-a ţinut în frâu.

Cu alte cuvinte, civilizaţia te-a salvat.

Cu o condiţie: vei suferi psihic pentru ordinea pe care o ai.

Freud ne-a arătat astfel că e necesar să ne aflăm mereu într-o balanţă inegală, balanţă care stă mereu deasupra noastră şi ne judecă.

Una în care obiceiurile, legile şi societatea ca atare trebuie să câştige în locul impulsurilor distructive, pentru ca fiecare din noi să nu distrugă totul şi pe toţi atunci când îi vine.

MECANISMELE DEFENSIVE

Unul dintre cele mai importante merite ale lui Sigmund Freud e că ne-a dovedit cum, de fapt, nu „trecem peste” chiar atât de uşor pe cum credeam.

Din moment ce suntem obligaţi – pentru a trăi în ordine, aşa cum spuneam – să ne controlăm impulsurile distructive, am fost nevoiţi să găsim alte căi pentru a le elibera.

Freud ne-a mărturisit că aşa au luat naştere mecanismele defensive, adică felul relativ civilizat prin care facem faţă stresului şi problemelor.

Ştiind că folosim un mecanism defensiv, deci devenind conştienţi de el, avem şansa de a ne vindeca.

Putem aşadar, să înţelegem care e problema pe care trebuie s-o rezolvăm, dacă vrem să avem o viaţă mai bună.

Fiindcă sunt sigur că şi tu vrei o viaţă mai bună, în care să existe un tu mai sănătos.

De aceea îţi las aici 5 mecanisme defensive pe care le foloseşti în fiecare zi. Pentru că binele sufletului tău are prioritate.

REZUMAT

Fie că ne place Sigmund Freud sau nu, ar fi total naiv să trecem peste toată munca lui, doar din cauza anumitor greşeli.

Pentru că popularizarea inconştientului, înţelegerea faptului că ordinea de zi cu zi vine la pachet cu sacrificii şi realitatea că mereu cauţi moduri de a trata problemele în alt mod decât prin impulsuri, nu sunt lucruri pentru care autorul să nu primească laudele meritate.

* mi s-ar putea reproşa că filosoful Thomas Hobbes, în „Leviatanul” a elaborat deja o asemenea teză.

Adevărat.

Numai că diferenţa dintre Hobbes şi Freud e că Freud a dovedit ştiinţific afirmaţiile lui Hobbes, fapt care ne-a făcut să luăm în serios partea urâtă a omului şi a umanităţii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s