De ce nu-s educaţi oamenii

Cine întreabă mult, va învăţa mult şi va reţine mult.

FRANCIS BACON

Zilele astea am stat şi m-am gândit – cât m-a lăsat şi pe mine buturuga de pe umeri, evident – la toată treaba asta.

La toată problema care a devenit, din păcate prea târziu, serioasă. La virus. La ce impact are asupra vieţii oamenilor.

Tot ce se întâmplă acum nu e uşor de înţeles.

Da, trebuie să şedem în case, să reducem contactul, să ne igienizăm mai mult ca îndeobşte, să fim precauţi, să ne sacrificăm pentru comunitate(în limitele democratice, desigur). Toate astea sunt categorice.

Acum câteva zile vorbeam cu un prieten de-ai mei legat de virus. Inevitabil şi-au croit loc în discuţie şi anumiţi indivizi. Cred că ştim deja de la cine mă refer.

La cei care încă sunt pe străzi. Care încă nu conştientizează gravitatea situaţiei. Care sunt inconştienţi/nepăsători/egoişti ş.a.m.d.

Da. De ei e vorba

Racţiile care au urmat n-au fost „creştineşti”, cum s-ar spune.

Ameninţări peste ameninţări. Răspunsuri violente. Comparaţii între ei şi „X” sau „Y” care m-au făcut să-mi amintesc de şcoală. Atribuiri de acronime(„PSD-işti”, cel mai mult) sau porecle. Totuşi, cel mai mult s-a reproşat un lucru. O lipsă.

Lipsa educaţiei.

Poţi nega lipsa ei în rândul unora? Nicidecum. Se vede de la o poştă. Şi se vede dintotdeauna. Lipsa educaţiei, corupţia, nepotismele, „şmecheriile” şi „nouă să ne fie bine” parcă sunt sădite-n inconştientul colectiv al românilor.

Chiar şi aşa, să te plângi şi să arunci vina-n stânga şi-n dreapta e treabă uşoară. Spre deosebire de a încerca să înţelegi de ce. De ce mai există, după atâta vâlvă şi informaţie, oameni inconştienţi? Cu alte cuvinte, de ce nu-s educaţi oamenii?

„Îi doare-n fund”, „Îs proşti. Doame fu…” „Sunt închişi la minte”, „N-au treabă cu viaţa”, „N-are rost mă cu ei”, „Atâta ştiu, atâta pot”.

Da. Explicaţiile acestea ne ajută din plin. Acum totul e bine. Toţi sunt educaţi, premianţi, bibliofili, intelectuali. Sunt precum sfaturile alea „miraculoase”: „Nu fi supărat.” „Nu fi nervos.” „Calmează-te”. Dacă ar avea omul atâta putere de voinţă, astea ar fi cele mai bune sfaturi din lume.

Dar n-are şi nu sunt.

Atunci ce explicaţii se pot găsi?

Cele care se pot găsi nu sunt plăcute. Mai ales fiindcă sunt adevărate. Şi ce-i adevărat, de cele mai multe ori nu-i plăcut.

Educaţia se câştigă prin foarte, foarte, foarte multă muncă.

Iar când spun muncă, mă refer la efort. La efort imens de a încerca să înţelegi. Şi, poate nu e de la sine înţeles, dar să înţelegi e foarte, foarte greu.

De câte ori nu ni s-a reproşat că „nu înţelegem”? Că nu înţelegem ce spune celălalt? Că „auzim numai ce vrem”? Doar nu credeaţi că familiie, relaţiile, prieteniile, echipele se destramă doar aşa, nu?

Bineînţeles că nu. E mult mai uşor să închei ceva decât să continui.

Iar cei mai mulţi îşi încheie educaţia în loc s-o continue. O şcoală, un liceu şi o facultate sunt îndeajuns. Cel puţin asta cred ce-i mai mulţi, chiar dacă spun că nu.

În momentul ăsta citesc autorul care a avut cea mai mare influenţă asupra mea.

Image result for carl jung
Carl Gustav Jung

E de departe cel mai interesant, inteligent, educat şi înspăimântător om de care am auzit. Şi, pentru că e atât de inteligent şi de cultivat, e foarte greu de înţeles.

Au trecut 3 luni şi încă-i citesc, zi de zi, „Arhetipurile şi inconştientul colectiv”.

Cei mai mulţi care au auzit asta au rămas şocaţi. „Cum să stai atâta pe o carte?”

Pentru că vreau să fiu educat.

Am caiete întregi de comentarii. Sute de pagini în care m-am duelat cu mine şi cu ideile lui Jung. Foarte multe ore investite în numai câteva pagini. Multe bătăi de cap. Multe ştersături şi tăieturi. Enorme tendinţe de a pune cartea deoparte. Adică foarte, foarte, foarte multă muncă.

Şi acest efort imens mai are nevoie de ceva. De ceva indispensabil.

Bani.

Cărţile bune, informaţiile valoroase, cursurile şi tot ceea ce constituie una dintre bazele educaţiei costă bani. Mulţi bani.

Biblioteca ce stă lângă biroul meu n-am primit-o de-a gata. Am „băgat bani” în ea. Leu cu leu, bănuţ cu bănuţ. Studiile şi cercetările pe care le-am citit m-au costat multă hârtie. Experienţa vieţii a fost, deopotrivă, foarte scumpă.

Dacă n-aş fi avut norocul să mă trag dintr-o familie care, până să apar eu, şi-a strâns averea, sunt destul de sigur că m-aş fi aflat printre cei din poza de mai sus, fiindcă cei mai mulţi nu-şi permit să bage bani şi în educaţie, când supravieţuirea e deja destul de costisitoare.

Pot fi întrebat:

„Şi ce rost au toate astea dacă cei mai mulţi nu pricep?”

Ca cei care se pot educa, să educe la rândul lor.

Educaţia te transformă.

Obţii adevărul şi puterea de a influenţa cu el. Devii articulat. Lumea crede în ce spui. Te ascultă. Ai şansa de a aduce speranţă în viaţa celorlalţi.

Eşti respectat pentru munca ta şi pentru efortul de a-i învăţa şi pe restul. Aduci lumina în întunericul în care se scladă alţii. Poţi schimba vieţi, mai ales pe a ta. Devii model pentru cineva.

Îi faci pe restul să înţeleagă ce trebuie să înţeleagă, atunci când trebuie să înţeleagă.

Iar acum trebuie mai mult ca oricând. Aşa că, data viitoare, fiindcă eşti mai educat, educă în loc să dai cu pietre. Vei schimba mai multe, poate chiar totul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s