De ce nu te înţelege nimeni

    „Limitele limbajului meu sunt limitele lumii mele.”

    LUDWIG WITTGENSTEIN

    Credeam că reuşesc să găsesc vreo scuză pentru faptul că n-am mai scris, dar alta în afară de crudul adevăr că am rămas „în pană de idei” n-am găsit.

    Chiar dacă, în general, sunt foarte multe de zis, cele mai multe lucruri pe care credem că trebuie să le spunem, nu merită spuse.

    Printre acestea, se găsesc şi scuzele pe care ni le elaborăm atunci când nu suntem înţeleşi. Le ştim bine. Dacă încerc să-i explic ceva cuiva şi nu pricepe, atunci clar e un: „prost”, „dobitoc”, „hăbăuc”, „ignorant” şi toate alea.

    Poate că unele lucruri sunt pur şi simplu prea complicate pentru ca acel cineva să înţeleagă(matematica, în cazul meu). Noi ştim sigur că am explicat bine, corect, concis şi uşor de priceput. Dacă nu se înţelege, nu-i vina noastră, ci a celorlalţi.

    Având un Ego imens, am fost şi eu, la rândul meu, într-această pătură de „intelectuali, artişti sau genii neînţelese”.

    Mereu când discutam cu cineva un anume subiect mai complicat şi încercam să-mi explic opiniile, dacă cel de lângă mine nu înţelegea, se întâmplau două chestiuni: (1) fie consideram că e prost şi o lăsam baltă, (2) fie îi spuneam că e prost şi o lăsam baltă.

    Oricum ar fi fost, cineva nu a înţeles iar acela „clar” nu se poate să fi fost eu. Şi aşa am crezut toată viaţa, până când m-am întâlnit cu cineva care mi-a deschis ochii:

    Ludwig Wittgenstein – cel mai important filosof al secolului XX

    Nu e de mirare că majoritatea lumii nu apreciază filosofia. E îmbârligată, grea, cu un limbaj mult prea sofisticat şi inutilă.

    E o reacţie firească atunci când, pentru a 6-a oară, citeşti acelaşi rahat de propoziţie, numai ca să-ţi dai seama că, de fapt, tot n-ai înţeles.

    Ce să mai vorbim de utilitate? Cu te ce ajută dacă eşti conştient de „problema Socratică”, de „Unul şi Multiplul” sau de „Atomismul logic”? Exact. Cu nimic.

    Cu aproape nimic…

    Te va ajuta – cel puţin filosofia lui Wittgenstein – să-ţi faci o viaţă mai bună, începând cu ceva esenţial:

    Cu tine

    Iar atunci când spun asta, mă refer la modul cum comunici. Cum vorbeşti, cum articulezi, cum te exprimi. Pentru că, aşa cum ar fi trebuit să ştiu de foarte mult timp, problema nu e la celălalt: problema e la mine.

    Pretenţia ca celălalt să te înţeleagă atunci când nici măcar tu nu te înţelegi – altfel ai putea să explici fără probleme, întocmai ca unui copil de 6 ani – e crasă şi trebuie înlăturată numaidecât.

    Asta în cazul în care vrei să nu mai ai şi alte probleme pe lângă cele pe care le ai deja.

    Fiindcă aşa cum spune şi Wittgenstein, majoritatea problemelor filosofice(personale, existenţiale sau spirituale) sunt, de fapt, false probleme, generate din cauza limbajului.

    În singura sa lucrare publicată în timpul vieţii Tractatus Logico-Philosophicus, la un moment dat(prop. 4.003)* Wittgenstein relatează:

    „Majoritatea propoziţiilor şi întrebărilor filosofilor apar din cauza eşecului nostru de a înţelege logica limbajului. […] Şi nu e suprinzător că cele mai profunde probleme nu sunt, de fapt, probleme.”

    Ca să ne fie mai uşor de înţeles, să folosim un simplu exemplu:

    Faci parte dintr-un proiect. Sunteţi, în total, 5 persoane. Trebuie să-l terminaţi până mâine. 3 dintre cei 5 nu-şi fac treaba. Decizi să fii rece cu ei şi să-i elimini din proiect. Tu şi partenerul tău aveţi mai mult de lucru acum, dar măcar nu vă mai ţine nimeni în loc.

    La un moment dat, acesta-ţi reproşează: „Ai fost prea dur. Nu te gândeşti că poate au probleme personale şi de aia nu se pot concentra. Eşti un om rău.”

    Să presupunem că stai şi te gândeşti la toată situaţia. Urmărind firul acţiunilor tale, ajungi să-i dai dreptate. Ai fost un om rău. Asta te răneşte. Te face să te simţi ca un gunoi. Suferi din cauza asta.

    Cei mai mulţi dintre noi am încheia treaba aici. Da, am greşit, mă voi schimba iar pe viitor nu voi mai fi rece vreodată.

    Wittgenstein ne-ar sfătui să ne gândim de două ori înainte să luăm o asemenea decizie.

    De ce?

    Fiindcă suferinţa pe care o simţi după spusele partenerului este una care a apărut dintr-o problemă falsă. E falsă întrucât presupune că a fi rece este ceva rău.

    Cu alte cuvinte, înţelegerea noastră greşită a unor concepte – „răul” şi „a fi rece” – ne aduce suferinţă.

    Dacă facem cum ne îndrumă Wittgenstein – adică să reflectăm asupra cuvintelor „rău” şi „rece” – scăpăm de durerea pe care o simţim, fiindcă ne creăm o altă percepţie.

    După mai multe reflecţii, înţelegem că „a fi rece” nu e ceva rău, dar nici bun, ci este ceva situaţional. Există momente în care e necesar să pui piciorul în prag şi există momente în care compasiunea este pe primul loc.

    Pentru a obţine acest rezultat e nevoie de ceva: de multă revizuire a limbajului. A modului cum vorbim. Cum înţelegem cuvintele. Cum le folosim.

    Dacă putem să ne şlefuim credinţele, opiniliie şi experienţele astfel încât să reducem confuzia – care, pentru Wittgenstein, reprezintă rolul filosofiei – putem să obţinem ceea ce am dorit dintotdeauna: înţelegere.

    Dacă putem să devim precişi, clari şi uşor de urmărit în vorbire, problema de a nu mai fi înţeleşi, dacă nu dispare, atunci cu siguranţă se reduce.

    Şi nu numai asta, ci avem şansa de a deveni ceea ce poate, în viaţa vieţii noastre, n-am crezut că vom fi:

    Modele.

    Modele pentru cei care nu ştiu cum să se exprime. Pentru cei care au nevoie de un exemplu de urmat atunci când învaţă cum să fie precişi, clari şi articulaţi în exprimare.

    Ce înseamnă toate astea?

    Dacă tu lupţi, te chinui şi investeşti timp în a-ţi face o viaţă mai bună, mai uşoară – fiindcă acum lumea te înţelege, eşti persuasiv, poţi argumenta elocvent, nu-ţi pot fi sucite vorbele împotriva ta – şi altcineva va face asta la rândul său.

    Iar la rândul său altcineva şi altcineva – pentru că toţi vor o viaţă mai bună – până când te trezeşti că, prin simplul tău efort de a te schimba, ai schimbat o lume întreagă.

    N-ar fi greşit să închei că motivul pentru care nu te/ne înţelege lumea e pentru că nu ne înţelegem noi pe noi înşine. Dacă ne-am înţelege, n-am avea probleme în a-i face şi pe restul să înţeleagă.

    *traducerea e din engleză. Textul poate fi diferit, de la editură la editură.

    Lasă un răspuns

    Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

    Logo WordPress.com

    Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

    Fotografie Google

    Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

    Poză Twitter

    Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

    Fotografie Facebook

    Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

    Conectare la %s