Povestea unui criminal de război

Înainte să încep, se cade să fac exact cum fac aştia de la TV, asta ca să nu-mi iau „strike” şi să dispar complet(îmi pare rău pentru cei care-şi doresc asta, poate data viitoare).

Adică să fac un:

!AVERTISMENT!

Următorul conţinut prezintă imagini grafice, morbide care pot avea impact emoţional puternic. Cititorul, prin simpla continuare a lecturării textului, exonerează în totalitate şi indiscutabil autorul de la orişice fel de repercusiuni ar avea acesta.

Îndeajuns de „edgy” ? Perfect.

Nu întotdeauna m-a atras istoria. Şi e foarte uşor de dovedit, graţie notelor pe care le-am avut din primul an de istorie pe care l-am făcut şi până la – aproape – ultimul.

Mă plictisea enorm să aud cum evenimentul nu ştiu care a avut loc în anul nu ştiu care şi a avut drept urmare nu mai ştiu ce lucru important.

Pentru foarte multă vreme, în capul meu, istoria n-a însemnat nimic altceva decât ceva pe care-l faci când n-ai ce face.

Asta până când am conştientizat că istoria înseamnă mai mult decât ani şi evenimente. Înseamnă o lecţie de înţelepciune pe care am avut norocul să n-o trăim, singura noastră datorie fiind aceea de a o învăţa.

Glumesc. Eram clasa a XII-a, venea bacul şi m-am căcat pe mine de frică.

Multe lecţii nu mi-au plăcut la început. Mai ales memorarea anilor a fost ceva de-a dreptul dezgustător. Până la urmă am trecut şi prin astea. Totuşi, ceva din istorie nu doar că mi-a atras atenţia, ci m-a fascinat pe viaţă.

TOTALITARISMUL

Mai exact, cum s-a putut ajunge la aşa ceva? Cum au putut oamenii să comită atrocităţi care până astăzi aproape că nu pot fi înţelese?

Nu voi intra în date istorice pentru că – la momentul actual – nu-şi au rostul. Mă voi limita aşadar la simpla poveste a unui criminal de război japonez care, după ce va fi inspectată puţin, va şoca şi mai mult. Şi nu pentru ce s-ar considera iniţial.

Yuasa Ken. Fost medic militar în armata japoneză şi activist până la moarte pentru recunoaşterea crimelor de război ale Japoniei

Yuasa s-a născut în 1916, Tokyo. A fost educat în stilul specific japonez: ascultător, muncitor, cuminte şi dornic să le arate superiorilor valoarea sa.

A luat-o pe acelaşi drum ca tatăl său, urmând şcoala medicală până la absolvire, în 1941, la vârsta de 24 de ani. Ştiind că ţara sa se află în război şi depune eforturi imense în China, s-a înscris imediat pentru a deveni chirurg militar.

După o instruire de două luni, a fost angajat chirurg militar cu grad de locotenet. A fost trimis în nord-estul Chinei.

Ken Yuasa - Alchetron, The Free Social Encyclopedia

În 1942, a fost chemat la o sesiune de chirurgie practică. Ştia că vivisecţiile erau ceva la ordinea zilei. Totodată, era conştient şi că toţi medicii debutanţi erau obligaţi să participe.

Chiar dacă era înspăimântat, dar şi curios în acelaşi timp, a luat taurul de coarne şi a mers în sala unde fusese chemat.

La intrare, a observat că nu erau doar medici, ci şi mai mulţi superiori de-ai armatei. Pe lângă aceştia, se mai aflau doi indivizi. Două persoane care aveau să-i schimbe viaţa radical tânărului Yuasa:

Ken Yuasa httpsiytimgcomvivkO8hJU5Klohqdefaultjpg

Doi ţărani chinezi, prizonieri de război.

Aceştia se aflau într-un colţ, cu mâinile strâns legate la spate. Unul era resemnat iar celălalt urla din toţi plămânii din cauza celor care aveau să urmeze.

După ce toată lumea s-a adunat, directorul spitalului a anunţat că sesiunea putea începe. Ţăranii au fost împinşi în faţă, către masa de operaţie.

Cel împăcat cu situaţia s-a pus, curajos, pe masa de operaţie. În schimb, celălalt urla din toţi plămânii de spaimă, apropiindu-se de Yuasa.

Cum Yuasa nu voia să pară slab în faţa celorlalţi, chiar dacă tremura şi era de-a dreptul timorat, l-a împins pe ţăranul chinez spunându-i: „Mişcă-te mai în faţă!”

Acest gest l-a făcut să se simtă de parcă „ar fi trecut un fel de test sau un ritual iniţiatic”, aşa cum relatează Keith Lowe în „Frică şi Libertate”.

A fost numai o chestiune de timp până când lucrurile să devină cu adevărat urâte.

De la apendicectomie la amputaţii la excizii, toate procedurile implicau un peisaj greţos. Scopul acestora a fost de a-i pregăti pe medicii niponi pentru operaţiile pe care vor trebui să le facă pe câmpul de luptă.

Când Yuasa a auzit că toate acestea erau cu un scop „nobil”, acela de a-şi ajuta ţara, şi-a justificat şi fiece oroare a mai comis împreună cu ceilalţi medici până la sfârşitul războiului.

Unit 731: Inside World War II Japan's Sickening Human Experiments Lab

După încheierea războiului, Yuasa a fost închis pentru cimele comise. Totuşi, el încă nega faptul că ar fi făcut ceva greşit, din moment ce şi-a făcut treaba, a ascultat ordinele şi a luptat pentru casa lui.

A fost nevoie de un eveniment care să-l oblige la o confruntare a conşiinţei: scrisoarea de la o mamă. Mamă a unei victime de-ale sale.

Mama spunea cum, disperată şi plângându-şi ochii afară, a încercat să se ţină după camionul unde se afla fiul său pe care ştia că n-are să-l mai vadă vreodată. N-a reuşit. Fiul ei s-a dus şi, odată cu el, şi viaţa mamei, care acum era goală şi fără rost.

Seeing death

Abia acum a înţeles că ceea ce făcuse nu avea, de fapt, niciun fel de scop nobil. Nimic bun, corect, moral. Nimic care să poată fi justificat cu adevărat. Avea doar pata trecutului iar aceasta nu putea fi ştearsă.

De aici, Yuasa a început să-şi accepte responsabilitatea. A acceptat trecutul pe care l-a creat atât lui, cât şi altora. Aşa cum spuneam, a luptat până la moarte pentru a-i face şi pe ceilalţi să-şi conştientizeze grozăviile.

Abstract Question Mark Flock Of Butterflies Stock Illustration ...

De ce ne interesează aşa ceva?

Pentru că Yuasa era, întocmai ca mine şi ca tine, un om normal. Avea visuri normale(să aibă o casă, familie, o slujbă care să-l satisfacă).

Nu era nici un psihopat, nici o bestie şi nici un monstru ascuns. Era o persoană ca toate celelalte. Era un simplu om care n-a conştientizat ceva vital atunci când ar fi trebuit

Ce fel de lucruri oribile poate face dacă se află în locul potrivit, la momentul potrivit, cu anturajul potrivit.

Şi, ce e şi mai înfricoşător, dacă noi am fi fost în locul lui, am fi făcut exact la fel. Oricine care crede că ar fi dat înapoi, că ar fi fost un erou, ar face bine să-şi evalueze narcisismul. Pentru că şansele sunt de 1 la un milion.

Yuasa Ken este o lecţie vie. Un exemplu a ce poate deveni fiecare dintre noi fără să ne dăm seama. Nu degeaba există sintagma: „N-aş fi crezut în viaţa mea că aş/ar fi putut face una ca asta…”

Întocmai cum relata Carl Jung: „Naziştii nu sunt extratereştrii. Naziştii suntem noi.”(parafrază) Şi până când nu vom învăţa că suntem capabili să fim la fel de răi precum cei pe care-i urâm – poate chiar mult mai – naziştii, în vreun fel sau altul, nu se vor opri să apară.

Pentru cei care vor să vadă partea ascunsă a războiului, pentru cei care vor să ştie de ce e capabil cineva, un simplu click va fi de folos.

Dar, cine o face, o face pe propria răspundere. Eu v-am avertizat.

Japanese war crimes – Unit 731, Cannibalism, torture, chemical ...
Koliko puta trebamo ponoviti? Jasenovac je komunistička laž ...

BIBLIOGRAFIE

  1. „FRICA ŞI LIBERTATEA” de Keith Lowe – o carte pe care o recomand cu tărie oricui. E accesibilă şi autorul nu va plictisi deloc pentru că ştie pe ce trebuie să se concentreze.
  2. Unit 731 – Wikipedia
  3. Jasenovac – Wikipedia
  4. Google pentru imagini

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s