„No One Has My God, But My God Has Everyone.” – C. G. Jung – The Red Book
Indiferent dacă ești o persoană religioasă sau nu, și tu la rândul tău ca și mine, ai un Dumnezeu. Un Idol.
Un om de succes pe care-l admiri. Un ins la care te gândești, uiți și asculți cu mare băgarea de seamă, interes și plăcere.
O persoană care pur și simplu te lasă fără cuvinte prin ceea ce zice, face și, mai exact, este.
Poate fi din lumea antreprenoriatului.
A sportului.
Intelectuală și așa mai departe.
Poți avea chiar mai mulți idoli, cu alte cuvinte persoane cărora le admiri până și simpla existență care poate deveni copleșitoare(overwhelming) la un moment dat – când, cu noroc, le întâlnești pentru prima dată.
Asta – printre multe altele – sunt lucruri pe care le luăm de-a gata(for granted, cum se spune), neîntrebându-ne măcar o dată:
De ce?
De ce îi apreciem pe unii oameni iar pe ceilalți nu? De ce întocmai pe omul ăsta l-am ales drept ideal? De ce nu pe altul? Ce anume mă face să-l apreciez?
Sunt mulți factori la mijloc: personalitatea, momentul, valoarea, înfățișarea, starea curentă ș.a.m.d
Cu toate astea, în centrul lor există esența care, mai târziu, ne va aduce și răspunsul:
Eu. Eu Sunt Esența. Pentru că Idolul meu are legătură cu mine.
Ceea ce urmează să spun aici nu e foarte diferit față de ce spuneam cândva legat de filme.
Idolul meu are o mare legătură cu mine, fiindcă e oglinda a ceea ce vreau eu să devin.
E dovada vie că se poate.
La fel, și atunci când apreciem pe cineva din suflet, o facem întrucât există ceva-n noi care rezonează foarte puternic cu întreaga sa ființă.
Cu alte cuvinte, nu pot aprecia pe cineva – și, implicit, nu-l pot avea drept idol(ideal) – dacă eu nu am o dorință puternică pentru a mă afla în aceeași poziție ca și el, indiferent care ar fi aia.
De aceea e și foarte important să avem grijă nu pe cine luăm drept idol – asta se întâmplă fără voia noastră, exact ca atunci când ne îndrăgostim – ci dacă rămâne să-l urmăm sau nu.
Idolii tăi spun mai multe despre tine decât ai putea tu vreodată.
