Indiferent dacă ești o persoană religioasă sau nu, și tu la rândul tău ca și mine, ai un Dumnezeu. Un Idol.

Un om de succes pe care-l admiri. Un ins la care te gândești, uiți și asculți cu mare băgarea de seamă, interes și plăcere.

O persoană care pur și simplu te lasă fără cuvinte prin ceea ce zice, face și, mai exact, este.

Poate fi din lumea antreprenoriatului.

A sportului.

Intelectuală și așa mai departe.

Poți avea chiar mai mulți idoli, cu alte cuvinte persoane cărora le admiri până și simpla existență care poate deveni copleșitoare(overwhelming) la un moment dat – când, cu noroc, le întâlnești pentru prima dată.

Asta – printre multe altele – sunt lucruri pe care le luăm de-a gata(for granted, cum se spune), neîntrebându-ne măcar o dată:

De ce?

De ce îi apreciem pe unii oameni iar pe ceilalți nu? De ce întocmai pe omul ăsta l-am ales drept ideal? De ce nu pe altul? Ce anume mă face să-l apreciez?

Sunt mulți factori la mijloc: personalitatea, momentul, valoarea, înfățișarea, starea curentă ș.a.m.d

Cu toate astea, în centrul lor există esența care, mai târziu, ne va aduce și răspunsul:

Eu. Eu Sunt Esența. Pentru că Idolul meu are legătură cu mine.

Ceea ce urmează să spun aici nu e foarte diferit față de ce spuneam cândva legat de filme.

Idolul meu are o mare legătură cu mine, fiindcă e oglinda a ceea ce vreau eu să devin.

E dovada vie că se poate.

La fel, și atunci când apreciem pe cineva din suflet, o facem întrucât există ceva-n noi care rezonează foarte puternic cu întreaga sa ființă.

Cu alte cuvinte, nu pot aprecia pe cineva – și, implicit, nu-l pot avea drept idol(ideal) – dacă eu nu am o dorință puternică pentru a mă afla în aceeași poziție ca și el, indiferent care ar fi aia.

De aceea e și foarte important să avem grijă nu pe cine luăm drept idol – asta se întâmplă fără voia noastră, exact ca atunci când ne îndrăgostim – ci dacă rămâne să-l urmăm sau nu.

Idolii tăi spun mai multe despre tine decât ai putea tu vreodată.