Din moment ce numele său devine – din păcate, totuși pardonabil – tot mai cunoscut și ridicat în slăvi la scară largă în rândul tinerilor, dar nu numai(18% din academicieni în S.U.A se identifică drept radicali/activiști/marxiști – asta-n 2006, procentele crescând tot mai mult de-al tungul timpului) în timp ce, de fapt, mai nimeni nu știe cine a fost el cu adevărat, am decis să împărtășesc puțin dintr-o informație pe care o găsesc vitală.
Karl Marx (1818 – 1883) este renumitul filosof, sociolog și „economist” – justific ghilimelele imediat – german, a cărui teorie socioeconomică – realizată cu ajutorul lui Friedrich Engels – a stat atât la baza atrocităților comuniste din secolul XX, cât și la tentativa postmodernistă(mai exact, a Școlii de la Frankfurt) de a ocupa viața academică și nu numai.
Cu toate că portretului lui apare mai mereu pe benăre, pancarte, articole, postări social-media ș.a.m.d înfățișându-l drept un erou, zeu sau geniu „neînțeles”, se poate observa că, încet-încet, uităm că și Marx, la rândul său, a fost om.
Iar – clișeic- oamenii sunt mult mai mult decât în aparențe.
Marx s-a născut în Trier într-o familie înstărită, descendeți de rabini, unchiul său fiind unul foarte cunoscut la vremea sa. Aceștia au fost înstrăinați odată ce tatăl lui Karl a abandonat credința.
Averea prosperă a tatălui său i-a asigurat lui Marx o perfectă formare în specificului spoiled brat, a cărui aroganțe și narcisism îl vor defini pe tot parcursul vieții.
Nevoile sale trebuiau îndeplinite fulgerător, surorile sale erau agasate constant de către el iar colegii săi erau marionete ale sarcasmului și ale pseudosuperiorității sale de prost gust.
Inteligența și cultura de care dăduse dovadă de-a lungul vremii nu l-au putut ajuta din a nu intra în probleme legale de mai multe ori în timpul studenției, neplătindu-și niciodată la timp taxele.
Învățăm din greșeli, bănuiesc?
Scrisorile de la tatăl său conțineau adesea defăimări la adresa „talentului [său] pentru a strica banii degeaba” – pe care nu l-a pierdut toată viața – și a celei mai reprehensibile caracteristici de-ale sale:
Egomania
Poemele sale, scrise cu pasiune și mult personalism, ne dezvăluie narcisismul său, la momentul actual încă neimplicat politic – așadar, periculos, dar neînarmat:
O descriere contemporană îl prezintă pe Marx la fel de îndrăgostit de haos și de control ca până acum, așa cum spuneam adineaori, fără să fi fost încă implicat politic.
Pe scurt, personalitatea și viziunea sa demonice și apocaliptic-narcisiste erau prezente încă înainte să afle de existența capitalismului, în jurul căruia-și va proiecta răuvoința sub forma teoriei marxiste.
Implicarea În Politică
În 1843, tânărul doctor Karl Marx și cu a sa proaspăt gravidă soție, s-au mutat la Paris.
Aici, întrucât părinții lui Marx au decis că micul lor prinț ar trebui să învețe să-și câștige pâinea de unul singur, a fost nevoit să se angajeze la o redacție bilingvă, pentru francezi și germani.
Talentul și inteligența îl ajutau enorm, totuși rămăsese o mică/mare problemă.
Viziunile directorului și ale lui Marx contrastau prea mult, acesta – directorul – ajungând să fie victima aroganțelor și a narcisismului specific lui Marx.
Evident, era mult mai important să câștige un argument decât să aibă o pâine pe masă ca să, știu și eu, supraviețuiască.
Karl Marx și a sa soție au rămas astfel singuri, fără bani, pe străzile Parisului, fiind la mila celorlalți – așa cum vor fi pentru restul vieții.
Tot în Paris, Marx și-a început studiile care-l vor implica politic și care-l vor însămânța-n comunism.
A început să frecventeze cercuri intelectuale, pline cu radicali de stânga, care mai de care mai cunoscut pentru aspirațiile sale revoluționare:
Cu toate că la început Heine îl aprecia pe Marx, nu a durat mult până când să devină alienat de al său dogmatism și aroganță sufocante.
Din acest motiv a ajuns să-i numească pe toți cei din cercul de la Paris(cu Marx în frunte) „a crowd of godless self-appointed gods„.
La scurt timp, Marx și Engels s-au (re)întâlnit în Anglia, acesta fiind primara sursă de venit a lui Marx până la ultima suflare.
Cu toate că nu avea studii universitare, Engels era o personalitate foarte educată și enorm de citită, mai ales în istorie și economie.
Iar, grație capitalului său de cunoștiințe, el a fost cel care i-a făurit teoria economică a lui Marx, acesta din urmă, evident, însușindu-și-o fără nicio problemă ca fiind o creație a propriului intelect.
De aici s-a născut dorința aproape insațiabilă pentru putere politică, dar nu numai.
Să nu se uite cumva faptul că Marx nu avea odihnă când venea vorba de a-și proiecta propria-i durere asupra celorlați:
În 1851, fiind presat constant de cerințele vieții, fără bani și încercând să-și ducă mai departe zilele, Marx i-a scris o scrisoare mamei lui Engels în care o amenința că, în cazul în care fiul ei se va opri vreodată din a-l finanța, va merge-n Prusia și va face tot posibilul ca fiul ei să fie închis iar averea să-i rămână lui.
Într-adevăr, un geniu neînțeles.
Fiindcă nimeni nu înțelege cum poate fi cineva atât de inconștient.
BIBLIOGRAFIE:
