“Until you make the unconscious conscious, it will direct your life and you will call it fate.” – C.G.Jung
Nu știam dacă într-adevăr ar trebui să public asta sau nu, mai ales întrucât luptătorii, războinicii desăvârșiți ai spiritualității, ai vibe-urilor pozitive și ai iubirii pentru toți uită foarte repede ce-i învață pe restul atunci când devin ofensați.
Și se ofensează destul de des.
Asta ori sunt eu prea toxic – cine știe până la urmă.
Sunt destul de sigur că dacă nu trăiești într-o grotă și mai pierzi și tu puțin timp pe oricare dintre rețelele populare de socializare ai observat armata de oameni elevați spirituali, uniți întru totul cu natura și prieteni foarte buni cu universul care le transmite mesaje fără oprire.
Nu cred că are rost să merg înainte cu exemple – dă și tu un search unde vrei cu #spirituality și vezi câte postări sunt. La hashtagul asta în parte sunt numai 16.452.132 de postări pe Instagram.
Să ne înțelegem puțin înainte să continuăm: Nu am absolut nicio problemă cu cei care practică orișice fel de spiritualitate, religie, cult ș.a.m.d. Dacă te ajută să faci față provocărilor de zi cu zi, tot înainte. Te respect.
Totuși, dacă ți-ai propus să convertești lumea, să o aduci în breasla ta de elevați spirituali vegani și iubitori de pace când tu nici măcar n-ai habar despre ce vorbești iar singurele argumente pe care le poți aduce sunt citate din cărți de „specialitate”, de pe Instagram și etichetări cu „toxic” ori „închis la minte” când cineva nu e de acord cu tine, cu mintea ta superioară, atunci avem o problemă.
Care e problema, mai precis?
Că nici măcar tu nu înțelegi ce anume îi înveți pe ceilalți.
Nu vreau să deschid ceva polemică legată de ce anume o fi sau nu o fi spiritualitatea, fiindcă asta nu-și are rostul acum.
Cu toate astea, pot spune cu mâna pe inimă că o persoană cu adevărat spirituală, conectată cu natura/universul sau ce vrei tu nu e liniștită 24/7 și vibrează înțelepciune și vibe-uri bune de fiecare dată.
Ba chiar din contra:
Prezența aceluia care a cunoscut lumea mai mult ca oricine nu te liniștește. Te bagă în sperieți. Îți face pielea de găină.
Pentru că cine știe cum și cu ce se mânâncă viață înțelege că aproape nimic nu e atât de bun precum ne place să credem.
Omul cu adevărat spiritual e cel pe care te temi să-l întrebi ceva fiindcă nu vrei ca iluzia-ți dragă să fie devorată de adevărul nemilos pe care-l are la degetul mic.
Omul ăsta spiritual de care vorbesc – abstractizarea sa – nu stă mereu sus pe munte și meditează. N-are obligatoriu barbă lungă și animalele nu se strâng repejor pe lângă el când e prin preajmă.
Omul ăsta spiritual e, de cele mai multe ori, persoana aia „toxică”, aspră la față, cu mâinile uscate de la truda de zi cu zi, cu ochii tăioși, cu vorbele greoaie și cu inima rece de care fugi mâncând pământul cu fiecare ocazie.
Un om ca ăsta – de cele mai multe ori – știe despre ce vorbește. Pentru că a trăit ce povestește, spre deosebire de tine, lider spiritual în continuă armonie, neînțeles de cei ca tine.
