Luigi Pareyson și Libertatea Autodistructivă

Luigi Pareyson – filosof italian n. 4 Februarie 1918 – d. 18 Septembrie 1991

Rareori găsești o concepție filosofică despre libertate(și despre rău) care să-ți aprindă scânteia intelectului și care să te țină cu ochii lipiți de carte.

Mediul academic, dar nu numai, a redus și reduce de cele mai multe ori interpretarea filosofică a răului la concepția biblică – o privare a bunăvoinței – iar pe cea a libertății la bine-cunoscuta și neîncetata bătălie între determinism și liber-arbitru.

Reîmprospătarea apare odată cu ideea vie a lui Pareyson în legătură cu libertatea care, prin însăși manifestarea sa, se autodistruge.

În „Ontologia Libertății: răul și suferința”, Luigi vrea să ne demonstreze, să ne facă să înțelegem atât faptul că răul are o existență proprie – independentă de antipodul său, binele – cât și faptul că libertatea, odată ce devine act, se evaporă, se transformă în opusul ei.

The Perils of Determinism | About me blog, Myself essay, Thought control

Pareyson ne obligă la un moment de gândire datorită evidențierii naturii paradoxale, atât a răului, cât și a binelui:

Pentru că sunt în stare ca, în mod voit – deci prin și din propia dorință deliberată – să fac rău, să acționez reprehensibil, inuman, dezgustător, demonstrez că sunt liber – întrucât am libertatea de a face un act imoral din pură alegere – dar, acționând astfel, libertatea mea se autodistruge, o pierd, deoarece vor exista consecințe pe măsură.

Cum lucrează karma?! - Exercitii de Fericire cu Georgiana Spataru

Cu alte cuvinte, pot alege dintre a fura ceva și a-mi vedea de treabă.

În clipa-n care am ales să fur – așadar, să fac rău – eu nu mai sunt liber, deoarece devin legat permanent de acțiunea pe care tocmai am comis-o, întocmai cum un ucigaș rămâne permanent legat de victima/victimele sale.

Posibil ca, la prima vedere, concepția aceasta – chiar dacă interesantă din punct de vedere intelectual – să nu treacă testul omniprezent în societatea vestică și anume:

Practica.

Foarte ușor se poate spune că nu ne ajută cu absolut nimic să știm așa ceva, posibil doar în cazul în care ne aflăm la masă și discuția o cere.

Luigi Pareyson, filosofo della libertà” - La Stampa - Ultime notizie di  cronaca e news dall'Italia e dal mondo
Luigi Pareyson la bătrânețe

Chiar dacă e o obiecție demnă de luat în considerare, dacă ne uităm mai îndeaproape la cele spuse de către filosoful italian, înțelegem că are o aplicabilitate foarte mare.

În momentul în care ne folosim libertatea, în clipa-n care am înfăptuit un anumit act – nu neapărat rău, ci orice act – noi și ceea ce am făcut nu suntem două lucruri separate, ci devenim unul și același.

De ce?

Fiindcă suntem responsabili de ceea ce am făcut, pentru totdeauna.

Sunt legat pe veci de faptul că am mințit/am spus adevărul, că am ucis/am avut milă, că am fost înțelegător/neînțelegător ș.a.m.d nemaiavând libertatea de a nu fi făcut acel lucru, de a da timpul înapoi.

Iar, știind asta, nu-mi rămâne de ținut minte decât un singur lucru care, dacă-l înțeleg întru totul, poate chiar voi deveni neliniștit:

Tot ceea ce fac, oricând, oriunde, oricum, oricât și cu oricine, contează, nu trece neobservat, nu se uită niciodată.

Karl Marx. Prototipul Spoiled Brat-ului

Din moment ce numele său devine – din păcate, totuși pardonabil – tot mai cunoscut și ridicat în slăvi la scară largă în rândul tinerilor, dar nu numai(18% din academicieni în S.U.A se identifică drept radicali/activiști/marxiști – asta-n 2006, procentele crescând tot mai mult de-al tungul timpului) în timp ce, de fapt, mai nimeni nu știe cine a fost el cu adevărat, am decis să împărtășesc puțin dintr-o informație pe care o găsesc vitală.

200 years of Karl Marx: seven facts

Karl Marx (1818 – 1883) este renumitul filosof, sociolog și „economist” – justific ghilimelele imediat – german, a cărui teorie socioeconomică – realizată cu ajutorul lui Friedrich Engels – a stat atât la baza atrocităților comuniste din secolul XX, cât și la tentativa postmodernistă(mai exact, a Școlii de la Frankfurt) de a ocupa viața academică și nu numai.

Cu toate că portretului lui apare mai mereu pe benăre, pancarte, articole, postări social-media ș.a.m.d înfățișându-l drept un erou, zeu sau geniu „neînțeles”, se poate observa că, încet-încet, uităm că și Marx, la rândul său, a fost om.

China's Xi Jinping is celebrating Karl Marx's birthday with a ...

Iar – clișeic- oamenii sunt mult mai mult decât în aparențe.

Marx s-a născut în Trier într-o familie înstărită, descendeți de rabini, unchiul său fiind unul foarte cunoscut la vremea sa. Aceștia au fost înstrăinați odată ce tatăl lui Karl a abandonat credința.

Averea prosperă a tatălui său i-a asigurat lui Marx o perfectă formare în specificului spoiled brat, a cărui aroganțe și narcisism îl vor defini pe tot parcursul vieții.

Nevoile sale trebuiau îndeplinite fulgerător, surorile sale erau agasate constant de către el iar colegii săi erau marionete ale sarcasmului și ale pseudosuperiorității sale de prost gust.

Karl Marx and his daughter Jenny, 1866 - Stock Image - C029/5312 ...

Inteligența și cultura de care dăduse dovadă de-a lungul vremii nu l-au putut ajuta din a nu intra în probleme legale de mai multe ori în timpul studenției, neplătindu-și niciodată la timp taxele.

Învățăm din greșeli, bănuiesc?

Scrisorile de la tatăl său conțineau adesea defăimări la adresa „talentului [său] pentru a strica banii degeaba” – pe care nu l-a pierdut toată viața – și a celei mai reprehensibile caracteristici de-ale sale:

Egomania

Thoughts on history, capitalism, and Marxism

Poemele sale, scrise cu pasiune și mult personalism, ne dezvăluie narcisismul său, la momentul actual încă neimplicat politic – așadar, periculos, dar neînarmat:

O descriere contemporană îl prezintă pe Marx la fel de îndrăgostit de haos și de control ca până acum, așa cum spuneam adineaori, fără să fi fost încă implicat politic.

KumarKskumaradvocatehc (kumarkskumaradvocatehc) on Pinterest

Pe scurt, personalitatea și viziunea sa demonice și apocaliptic-narcisiste erau prezente încă înainte să afle de existența capitalismului, în jurul căruia-și va proiecta răuvoința sub forma teoriei marxiste.

Implicarea În Politică

The Communist Manifesto - By Karl Marx & Friedrich Engels ...

În 1843, tânărul doctor Karl Marx și cu a sa proaspăt gravidă soție, s-au mutat la Paris.

Aici, întrucât părinții lui Marx au decis că micul lor prinț ar trebui să învețe să-și câștige pâinea de unul singur, a fost nevoit să se angajeze la o redacție bilingvă, pentru francezi și germani.

Talentul și inteligența îl ajutau enorm, totuși rămăsese o mică/mare problemă.

Viziunile directorului și ale lui Marx contrastau prea mult, acesta – directorul – ajungând să fie victima aroganțelor și a narcisismului specific lui Marx.

Today in 1844 Karl Marx and Frederick... - Workers Solidarity ...

Evident, era mult mai important să câștige un argument decât să aibă o pâine pe masă ca să, știu și eu, supraviețuiască.

Karl Marx și a sa soție au rămas astfel singuri, fără bani, pe străzile Parisului, fiind la mila celorlalți – așa cum vor fi pentru restul vieții.

Tot în Paris, Marx și-a început studiile care-l vor implica politic și care-l vor însămânța-n comunism.

A început să frecventeze cercuri intelectuale, pline cu radicali de stânga, care mai de care mai cunoscut pentru aspirațiile sale revoluționare:

Heinrich Heine - Wikipedia
Heinrich Heine – poet radical
Platypus Anarchism through Bakunin: A Marxist Assessment - Platypus
Mikhail Bakunin – anarhist rus
Portrait of Pierre Joseph Proudhon 1865.jpg
Pierre-Joseph Proudhon
Without Engels There Would Be No Marxism – Necessity and Freedom
Friedrich Engels

Cu toate că la început Heine îl aprecia pe Marx, nu a durat mult până când să devină alienat de al său dogmatism și aroganță sufocante.

Din acest motiv a ajuns să-i numească pe toți cei din cercul de la Paris(cu Marx în frunte) „a crowd of godless self-appointed gods„.

Confessions of a Secret Marxist - Foundation for Economic Education

La scurt timp, Marx și Engels s-au (re)întâlnit în Anglia, acesta fiind primara sursă de venit a lui Marx până la ultima suflare.

Cu toate că nu avea studii universitare, Engels era o personalitate foarte educată și enorm de citită, mai ales în istorie și economie.

Iar, grație capitalului său de cunoștiințe, el a fost cel care i-a făurit teoria economică a lui Marx, acesta din urmă, evident, însușindu-și-o fără nicio problemă ca fiind o creație a propriului intelect.

De aici s-a născut dorința aproape insațiabilă pentru putere politică, dar nu numai.

Să nu se uite cumva faptul că Marx nu avea odihnă când venea vorba de a-și proiecta propria-i durere asupra celorlați:

În 1851, fiind presat constant de cerințele vieții, fără bani și încercând să-și ducă mai departe zilele, Marx i-a scris o scrisoare mamei lui Engels în care o amenința că, în cazul în care fiul ei se va opri vreodată din a-l finanța, va merge-n Prusia și va face tot posibilul ca fiul ei să fie închis iar averea să-i rămână lui.

Într-adevăr, un geniu neînțeles.

Fiindcă nimeni nu înțelege cum poate fi cineva atât de inconștient.

BIBLIOGRAFIE:

Critica Teoriei Critice

„N-ai fost tu cel care ai mâncat Ideea, dar Ideea care te-a mâncat pe tine.” – F.M. Dostoievski

Prin însăși natura mea relativ dezagreabilă mă văd mereu atras de subiecte controversate iar asta – evident – de cele mai multe ori, mă aduce în situații în care mă gândesc că „mai înțelept era dacă tăceam„.

Posibil ca și ceea ce urmează să mărturiesc aici să intre într-această categorie, de unde și riscul imens pe care mi-l asum luându-mi cuvintele și dăruindu-le publicului.

Recent vizionasem un podcast de-ale lui Joe Rogan cu un bine-cunoscut și respectat profesor de biologie din S.U.A, Bret Weinstein, care avusese celebra pățanie cu radicalii de stânga de la colegiul Evergreen State College.

Dacă și Vice te crede prea de stânga, e clar cum stă treaba.

Eram conștient deja de problemele cauzate de către ideologia neomarxistă omniprezentă-n state, împreună cu aberațiile promovate de adepți și/sau simpatizanți iar una dintre ele m-a lăsat profund impresionat – nu în sensul bun.

Este posibil ca imaginea să conţină: 2 persoane

Priyamvada Gopal este o profesoară de literatură postcolonială, teorie critică și marxistă, împreună cu activitatea-n studii de gen la Cambridge.

Dacă ai crezut vreodată că ești needucat financiar, gândește-te că sunt oameni care plătesc bani grei ca să studieze așa ceva.

Dar bănuiesc că sunt eu închis la minte și, cine știe, rasist sau orice altceva similar.

Trebuie să spun că sunt de-a dreptul uimit de gimnastica academică a profesorilor de la Cambridge, aducându-i dânsei tot felul de scuze, care mai de care mai „intelectuale” pentru afirmația indubitabil rasistă.

Vedem că Universitatea Cambridge clar nu e genul de universitate intoxicată cu otrava ideologiei neomarxiste, din moment ce apără opiniile academicienilor, chiar dacă cineva le poate percepe ca fiind controversate.

Totuși, dacă cineva își amintește, în 2019 Jordan Peterson trebua să vină la Cambridge pentru două luni. Asta nu s-a întâmplat, din moment ce opiniile sale „nu erau în acord cu principiile universității.”

Dar bănuiesc că expunerea unei astfel de ipocrizii crase e nimic altceva decât dorința mea inconștientă de perpetuare a supremației mele rasiale în cursa pentru câștigarea puterii și a asupririi minorităților.

Deoarece, conform teoriei critice, ce altceva să fie?

Intro to Critical Theory – Neil Shenvi – Apologetics

Să nu se înțeleagă greșit. Nu neg existența rasismului sau a diferitelor probleme prezentate de către stânga.

De pildă inegalitatea crescută ca fiind o problemă radicală.

Știm bine că dacă inegalitatea într-o societate crește mult peste măsură, adică sanșele de reușită sunt mici în defavoarea anumitor grupuri și mari în favoare altora, lumea nu mai vede niciun motiv în a mai încerca, în a se mai conforma legilor și se nasc răscoale și revoluții, care mai de care mai haotice, precum a fost cazul lui George Floyd.

Cu alte cuvinte „îmi bag p%#$, ce rost mai are” și ajungem la distrugeri și jafuri în masă „justificate”.

Pe de altă parte, când se ajunge deja la o întreagă filosofie radicală și violentă împotriva unui anumit grup – ai căror membri sunt selectați în mod arbitrar – și nu vedem absolut nicio problemă în asta, putem spune cert că ceva e putred la mijloc.

Pentru că atunci când doar o parte are dreptate iar numai cealaltă greșește, știm că apele nu sunt întocmai curate.

Când cineva spune că viața unui alb e mai puțin importantă decât a unui negru – pe criterii evident rasiale – și considerăm că nu e nimic greșit și/sau periculos, deoarece albii de-a lungul istoriei i-au asuprit pe negri, drept care a venit momentul răscumpărării, e cazul să punem piciorul în prag.

Și cu asta ajungem la conceptul de Privilegiul Albilor/White Privilege, a cărui natură și teorie sunt pur și simplu imorale și foarte periculoase.

White privilege is real and this is what it looks like | wusa9.com

Pe scurt, dacă ești alb într-o societate de tip vestică ai privilegiul de a beneficia de un tratament special. Ai un avantaj față de cei de altă culoare atunci când vine vorba de efectele sistemului, pentru simplul fapt că ești alb.

Ca să fii om bun – după spusele stângii radicale – trebuie să renunți la acesta.

Cum faci asta?

Simplu. Să-ți fie rușine pentru faptele străbunilor tăi – cu care singura asociere e culoarea pielii(dar să nu ne crezi rasiști cumva, fiindcă nu suntem deloc) – și să faci un pas în spate în fața unui negru, în semn de respect.

Logica e simplă.

În istorie ei au fost asupriți de către albi –> tu ești alb –> așadar, trebuie să-ți pară rău pentru ce-au făcut cei ca tine, dacă nu, ești dracu’ pe pământ și meriți să fii torturat și omorât ca un jeg de om ce ești.

Fără nicio îndoială o mișcare pașnică, tolerantă și deschisă.

Există o mare problemă când vine vorba de White Privilege și vina pe care sunt obligat ca om alb să o resimt:

Nu e deloc evident că ar trebui să sufăr Eu pentru greșelile din trecut ale celor ca mine.

E la fel de ilogic precum a-l certa pe un copil pentru tâmpeniile făcute cândva de tatăl/mama său/sa.

E aceeași logică eronată. Pentru că faci parte din familia X iar familia X e rea, clar și tu trebuie să fii rău.

Problema – și așa flagrantă – e că mutăm responsabilitatea unei persoane pe o alta, fără să existe o relație cauzală, ci numai pentru că există o corelație.

E la fel cu a spune că ar trebui să fiu pedepsit pentru ce-au făcut comuniștii în țara mea în secolul XX, pentru simplul fapt că sunt născut în aceeași țară.

În statistică se numește Post hoc ergo propter hoc și e cea mai mediocră greșeală de gândire făcută de-a lungul timpului.

Aici am acoperit partea eronată. Partea periculoasă se rezumă la delimitările morale ale acesteia.

În sensul că:

Unde Și Când Anume Se Oprește Vina Pe Care Trebuie S-o Resimt?

Cine dictează când pot fi ispășit? Iertat? Cruțat? Și după ce criterii, mai exact?

Când mi se poate spune: „Gata. Te iertăm. Ne-ai dovedit că ai înțeles și că într-adevăr îți pare rău” ?

De ce să ne rezumăm doar la sentimente? De ce să nu continuăm?

Să dovedesc că-mi pare rău dându-mi demisia din locul meu de muncă foarte bine plătit, pentru că rasa asuprită n-a avut parte de așa ceva în istorie.

Și cum stabilim că e îndeajuns doar atât? Până la urmă sunt sute de ani de asuprire în spate. Nu scap așa, cu una cu două, nu?

Doar trebuie să „echilibrăm” balanța.

Să arăt că îmi pare rău cu adevărat prin a nu mai avea relații serioase sau a mă căsători, din moment ce rasa opresată n-a avut parte de asemenea privilegii în istorie.

Să-mi arăt sentimentul de aparteneță la vină prin a nu mai avea scopuri și visuri pentru viitorul meu, din moment ce rasa asuprită n-a avut nicio șansă la așa ceva.

Să nu mai mănânc sau să fac duș. Să nu-mi mai satisfac nevoile fiziologice în mod civilizat, sanitar, din moment ce rasa asuprită nu a avut acest noroc în istorie.

Din nou, unde mai exact se oprește acest sentiment de vină, când, după ce criterii și cine le validează?

Simplu spus, se oprește la latitudinea grupului opresat, când dorește grupul opresat și după ce criterii consideră grupul opresat.

Iar eu, fiind un simplu alb asupritor, trebuie să tac și să-mi răscumpăr greșelile, dacă vreau să fie bine.

Ce E Un Simbol?

Orice expresie psihologică este un simbol dacă suntem de părere că exprimă sau semnifică ceva mai mult sau diferit decât ea însăși, care depășește înțelegerea noastră prezentă.” – C.G Jung

în „(6)Tipuri Psihologice

Oameni fiind, avem nevoi nenumărate, care mai de care mai constructive sau mai distructive.

Printre acestea se numără și nevoia de a comunica. De a ne exprima gândurile, ideile și trăirile. De a ne face sufletul auzit și ascultat.

Indiferent, așa cum ne-a dezvăluit istoria – atât personală, cât și colectivă – nu întotdeauna reușim să spunem ceea ce dorim în mod satisfăcător.

Mai mult ca sigur și tu voiai să-i mărturisești cuiva o experiență de-ale tale care te-a marcat într-un fel sau altul, dar nu-ți găseai cuvintele.

„Motivul pentru care folosim în mod constant termeni simbolici pentru a reprezenta concepte pe care nu le putem defini sau înțelege în totalitate este că multe lucruri se află dincolo de puterea de înțelegere a omului.”

în „Omul Și Simbolurile Sale”

Nu știai cum să spui ce ai de spus încât să exprimi exact ceea ce gândești.

Din acest motiv – dacă ai posibilitatea – decizi că mai bine îi arăți celuilat ce voiai, de fapt, să zici.

Mulțumită imaginilor, ai reușit să te faci înțeles. A fost pur și simplu mult mai ușor să arăți decât să spui și asta ne face să înțelegem că ne-a trebuit un ajutor.

Iar acest ajutor e ceea ce numim drept simbol.

Icon Set Of World Religious Symbols Royalty Free Cliparts, Vectors ...

C. G. Jung definește simbolul ca fiind „un termen, un nume sau chiar o imagine care poate fi familiară în viața de zi cu zi, dar care posedă conotații specifice, care vin în plus față de sensul convențional și evident.” – idem. pag. 19

De pildă, toată lumea e obișnuită cu roata și cu funcțiile ei, totuși nu toată lumea îi cunoaște simbolistica – sensul mai profund, care vine odată cu analiza.

The Dharma Wheel (Dharmachakra) Symbol of Buddhism
Roata Dharma – sanscrită pentru responsabilitate

Roata budistă a responsabilității(dharma) poate fi interpretată ca un adevăr fundamental valabil: la fel cum roata se rotește și noi, oamenii, ne rotim printre responsabilități, trecem de la una la alta, mereu și fără oprire, fie că vrem sau nu.

În acest sens, roata e simbolică. Într-un cuvânt, are un înțeles profund.

Cum ne dăm seama când ceva e simbolic și când nu?

Răspunsul stă, în mare parte, la latitudinea noastră. Noi decidem dacă ceva e simbolic – dacă înseamnă mai mult pentru noi – sau dacă nu.

Maze at Alkborough, Lincolnshire. Ecclesiastical curiosities. 1899 ...

Am spus în mare parte întrucât există simboluri care sunt în general acceptate ca reprezentând un anume lucru.

Labirintul de mai sus e un asemenea caz.

Majoritatea oamenilor înțeleg labiritul ca pe un obstacol. Ca pe o poticnire. Ceva care stă în calea unui scop(în mitologie comoară, prințesă, paradis, salvare etc.)

Punctul din mijloc este locul unde vrem să ajungem. Este scopul drumului, al eforturilor, al sacrificiilor. Este destinația finală, unde primim răsplata.

Cadmus – primul erou mitologic grec, luptându-se cu dragonul(obstacolul) pentru obținerea recompensei.

Modul cel mai plauzibil în care s-a ajuns la un numitor comun în cazul simbolurilor a fost experimentarea aceleiași situații de către mai mulți oameni, timp de mai multe generații.

Din moment ce șarpele – cândva – a fost un prădător natural al omului și corpul său îi permitea să se facă nevăzut în natură, de cele mai multe ori a fost în stare să ne ia prin suprindere și să ne mănânce.

Evolution, Genesis and creation: Snakes' legs found

Ca să putem supraviețui, natura ne-a înzestrat cu o vedere inimaginabil de performantă, astfel încât să putem detecta posibilele atacuri ale șerpilor.

Dovezile sunt evidente, din moment ce până și primatele care au crescut într-un mediu populat cu șerpi au vederea fenomenal de bună spre deosebire de restul.

Așa că, din moment ce șarpele a fost un prădător pentru toată lumea, acesta a devenit un simbol al pericolului care te ia prin suprindere, care apare de nicăieri și ne amenință întrega existență.

The Snake: Translating Ancient Verses | Secular Buddhist Association

Totuși, în același timp, șarpele este văzut ca un simbol al fertilității, al puterii de creație, al renașterii etc. fiindcă își schimbă pielea.

Asta pentru că acesta a avut un rol foarte important în evoluția noastră – motiv pentru care și rolul său central în majoritatea mitologiilor lumii.

Și ce e important pentru noi e studiat și disecat din temelii.

Dacă ar fi să o spun succint, simbolul e cel mai corect mod în care poate fi exprimat ceva necunoscut, încă neînțeles.

BIBLIOGRAFIE

Snakes as agents of evolutionary change in primate brains
Lynne A. Isbell

Omul și simbolurile saleC. G. Jung

Serpent(symbolism)Wikipedia

De Ce Avem Idoli?

„No One Has My God, But My God Has Everyone.” – C. G. Jung – The Red Book

Indiferent dacă ești o persoană religioasă sau nu, și tu la rândul tău ca și mine, ai un Dumnezeu. Un Idol.

Un om de succes pe care-l admiri. Un ins la care te gândești, uiți și asculți cu mare băgarea de seamă, interes și plăcere.

O persoană care pur și simplu te lasă fără cuvinte prin ceea ce zice, face și, mai exact, este.

Poate fi din lumea antreprenoriatului.

The 20-year-old entrepreneur is a myth, according to study

A sportului.

Usain Bolt's advice to unborn child: don't try to follow in my ...

Intelectuală și așa mai departe.

Cambridge University rescinds Jordan Peterson invitation ...

Poți avea chiar mai mulți idoli, cu alte cuvinte persoane cărora le admiri până și simpla existență care poate deveni copleșitoare(overwhelming) la un moment dat – când, cu noroc, le întâlnești pentru prima dată.

Asta – printre multe altele – sunt lucruri pe care le luăm de-a gata(for granted, cum se spune), neîntrebându-ne măcar o dată:

De ce?

The Thinker Drawing by Paul Stowe | Saatchi Art

De ce îi apreciem pe unii oameni iar pe ceilalți nu? De ce întocmai pe omul ăsta l-am ales drept ideal? De ce nu pe altul? Ce anume mă face să-l apreciez?

Sunt mulți factori la mijloc: personalitatea, momentul, valoarea, înfățișarea, starea curentă ș.a.m.d

Cu toate astea, în centrul lor există esența care, mai târziu, ne va aduce și răspunsul:

Eu. Eu Sunt Esența. Pentru că Idolul meu are legătură cu mine.

Ceea ce urmează să spun aici nu e foarte diferit față de ce spuneam cândva legat de filme.

Idolul meu are o mare legătură cu mine, fiindcă e oglinda a ceea ce vreau eu să devin.

Online training | Discover your potential: 4, 5, 6 iunie 2020 ...

E dovada vie că se poate.

La fel, și atunci când apreciem pe cineva din suflet, o facem întrucât există ceva-n noi care rezonează foarte puternic cu întreaga sa ființă.

Cu alte cuvinte, nu pot aprecia pe cineva – și, implicit, nu-l pot avea drept idol(ideal) – dacă eu nu am o dorință puternică pentru a mă afla în aceeași poziție ca și el, indiferent care ar fi aia.

Buddha Purnima 2018: Legend behind this special day | Spirituality ...

De aceea e și foarte important să avem grijă nu pe cine luăm drept idol – asta se întâmplă fără voia noastră, exact ca atunci când ne îndrăgostim – ci dacă rămâne să-l urmăm sau nu.

Idolii tăi spun mai multe despre tine decât ai putea tu vreodată.

Problema Psihanalizei

Știm că ceva a devenit de la sine înțeles, cunoscut de către cei mai mulți atunci când apar glume, meme-uri sau parodii.

Psihanaliza nu scapă de așa ceva iar părintele ei e un meme în toată regula.

Freud has opinions... : memes

Sunt mai mult ca sigur că dacă Freud trăia astăzi ar fi spus că meme-urile sunt un mecanism defensiv în care ne ascundem dorințele sexuale materne/paterne.

Și întocmai pentru că pot glumi cu așa ceva, se înțelege că există o problemă în toată teoria psihanalitică.

Neștiințifică?

Când o teorie nu poate fi dovedită ca fiind greșită (adică nu e falsificabilă), nu poate fi numită drept științifică.

De ce?

Pentru că dacă ceva nu poate – cândva – fi greșit, nu poate fi testat.

Dacă, de pildă, afirm că undeva în lume există o girafă cu aripi de vultur nu pot să greșesc, deoarece nimeni nu-mi poate dovedi că nu e așa.

Totuși, dacă spun că NU există o girafă cu aripi de vultur undeva în lume, afirmația mea e falsificabilă, adică posibil corectă.

Cum așa?

Întrucât există posiblitatea să greșesc.

Dacă cineva găsește vreodată o girafă cu aripi de vultur, instantaneu afirmația mea e dovedită ca fiind greșită.

Asta pentru că știința e obligată să asume – de dragul adevărului – că ceva nu există, înainte de a fi descoperit.

Și ce legătură au astea cu Freud și cu Psihanaliza?

psychoanalysis | Definition, Theory, & Therapy | Britannica

Simplu spus:

Freud și psihanaliza sa nu greșesc niciodată.

Să spunem că mă aflu într-o ședință psihanalitică.

What Is The Difference Between A Therapist And A Psychologist ...

Mi se dă de înțeles că – inconștient – vreau s-o fac cu mama mea.

Îl contrazic agresiv pe terapeut, spunându-i că așa ceva e o aberație și nu-mi poate dovedi că e așa.

Terapetul îmi atrage atenția asupra comportamentului meu iritat, spunându-mi că dacă nu era așa, asta nu m-ar fi deranjat.

How You Know When You're Ready For Therapy | Talkspace

„Logic”, din moment ce m-a deranjat afirmația sa, el are dreptate, chiar dacă nu-mi poate dovedi că e exact așa cum spune el.

Cu alte cuvinte, nu poate greși niciodată iar asta e problema psihanalizei:

Are întotdeauna dreptate.

Psihologia Zeului Odin

ODIN Quotes Like Success | Tats | Vikings, Viking quotes, Viking ...

Sunt 100% sigur că toată lumea a auzit de Odin, Thor sau Loki, cel puțin o dată-n viață.

Sunt zei care au inspirat filme, seriale, povești și legende minunate, toate bazate pe o întreagă mitologie consacrată-n celebra Edda.

Cu toate că Thor și Loki sunt mult mai apreciați, mărețul zeu Odin e cel care ocupă locul central în mitologia scandinavă, fiind un „Dumnezeu Al Nordicilor”.

Odin Wallpapers - Free by ZEDGE™

Lipsa ochiului, înțelepciunea sa profundă, setea de cunoaștere și cele două ciori călăuzitoare ne apar în imaginație la auzul numelui Zeului Suprem scandinav.

Totuși, Odin e cel mai apreciat zeu din întreaga mitologie cu un motiv bine întemeiat:

E o Întruchipare A Omului Perfect. A Sinelui Jungian

Pe scurt, Sinele în psihologia jungiana reprezintă potențialul pe care-l avem fiecare în noi.

E elementul irațional – pentru că nu poate fi explicat satisfăcător – care mediază între Ordine și Haos, între stările noastre de bine și de rău, între experiențele traumatice și recuperarea după acestea.

Întocmai precum Odin:

Este totalitatea personalității.

Colorful Mandala with Black Digital Art by Patricia Lintner
Mandalele – cu punctul lor din mijloc – sunt simboluri străvechi ale Sinelui, ale întregii personalități

Povestea lui Odin și simbolistica acesteia ne fac să înțelegem de ce e foarte important Odin.

Dorința sa de a cunoaște totul l-a adus în punctul în care a înțeles care-i va fi soarta la sfârșitul lumii, la sosirea Ragnarök.

Voind să obțină cunoașterea și înțelepciunea necesară pentru a-și schimba destinul, Odin a ales să facă un sacrificiu foarte riscant:

Să stea spânzurat, timp de 9 zile, de crengile copacului primordial Yggradsill.

Pin on Sacred Things

Timp de 9 zile, Odin a acumulat înțelepciunea necesară pentru a deveni cea mai înțeleaptă ființă de pe pământ.

Întrebarea care se pune e: De ce tocmai 9 zile?

În mitologia scandinavă există 9 lumi care formează pâmântul:

  1. Nifleheim – Cea Mai Rece Dintre Lumi
  2. Muspelheim – Lumea Focului
  3. Asgard – Casa Zeilor
  4. Midgard – Lumea Oamenilor
  5. Jotunheim – Lumea Giganților
  6. Vanaheim – Lumea Zeilor Vanir
  7. Alfheim – Lumea Elfilor
  8. Svartalfheim – Lumea Piticilor
  9. Helheim – Lumea Morților Dezonorați(hoți, răufacători, violatori etc)

Dacă reținem că Odin voia să cunoască tot ceea ce se poate ca să-și schimbe soarta după propria voință, faptul că a stat 9 zile are mai mult sens.

Fiecare lume are propriul său climat, propriile sale ființe și reguli, exact așa cum au și, de pildă emoțiile/sentimentele.

Furia, de exemplu, are propriile sale moduri se a se manifesta și propriul său scop, indiferent de cine o trăiește, la fel cum o țară are legile și cutumele sale, unde nu contează cine ești. Atât timp cât o locuiești, te supui.

HD wallpaper: Vikings, mythology, Odin, raven, painting, Muninn ...

Simbolistica sacrificiului se rezumă la o simplă idee:

Dacă vrei să știi totul despre oameni, va trebui să cunoști fiecare lume în care aceștia trăiesc.

Fiecare trăire, emoție, sentiment, stare ș.a.m.d iar pentru asta e necesar să te sacrifici, să mergi în cele mai adânci locuri ale minții umane, acolo unde cei mai mulți sunt prea speriați ca să meargă, pentru că s-ar putea să reușească ceea ce Odin a reușit:

Descoperirea Naturii Umane

Triada Sumbră A Personalității

Why Contemptuous People Have Fragile Self-Esteem | Psychology Today

Dacă există un diagnostic mult mai aruncat în stânga și-n dreapta decât depresia, acela e unul din cele 3 trăsături de personalitate patologică: narcisism, psihopatie sau machiavelism.

Acestea trei formează triada sumbră(dark triad), numită așa din cauza conținutului lor răuvoitor(malevolent).

The Psychopathic CEO

Cu toate că trăsăturile din triadă sunt luate separat, nu rareori se întâmplă să le vedem împreună.

Psihopatia, Narcisismul și Machiavelismul – pe care le vom analiza separat imediat – sunt cele care formează stâlpii triadei sumbre.

O întrebare frecventă atunci când e adusă în discuție triada e:

De ce sunt luate împreună?

Un simplu răspuns e că toate au în esență agreabilitate scăzută – conform testului de personalitate Big5 de care vorbeam și aici.

20 Be disagreeable to Synonyms. Similar words for Be disagreeable to.

Cu alte cuvinte, fiecare are la temelie comportamente și caracteristici precum:

  • Manipulare
  • Comportament Anti-Social(încălcarea normelor. N-are nicio treabă cu a fi timid sau orice altceva asemănător)
  • Carismă superficială
  • Impulsivitate
  • Lipsa empatiei
  • Iresponsabilitate(conștiinciozitate scăzută)
  • Tendințe vindicative(răzbunătoare)

Psihopatie

Scary Wallpaper and Background Image | 1280x1024 | ID:12127 ...

De cele mai multe ori, psihopatia și narcisismul merg mână-n mână.

Cele mai des întâlnite caracteristici ale psihopațiilor sunt:

  1. Comportamentul Anti-Social
  2. Înșelător
  3. Lipsa simpatiei
  4. Lipsa empatiei
  5. Impulsivitate
  6. Tendințe manipulative
  7. Carismă superficială
  8. Fantezii superficiale(miliardar, rege, conducatorul lumii etc.)

Narcisism

28+] Narcissistic Wallpaper on WallpaperSafari

Cu toate că deseori se face discinția între două tipuri de narcisism – grandios și vulnerabil – cel pe care-l găsim în domeniul clinic e cel grandios(clasic).

La cel grandios cu siguranță ești familiar cu trăsături de genul:

  1. Egotism
  2. Aroganță
  3. Dominare socială
  4. Carismă superficială
  5. Credința în propria superioritate de la sine înțeleasă( sense of entitlement)
  6. Centrare exagerată pe propria persoană
  7. Manipulativ

Machiavelism

Was Machiavelli a democrat? Is he relevant today? | openDemocracy

De această parte a tiradei sumbre nu prea se aude în domeniul clinic – de specialitate – ci mai mult e folosit în studiile sau cercetările legate de carieră.

E posibil cea mai rară dintre toate trăsăturile care compun triadă, având la bază:

  1. Manipulare
  2. Controlul Impulsivității
  3. Orientare Către Scop
  4. Comportament Anti-Social
  5. Lipsa simpatiei

Este genul de personalitate pe care am folosi-o să descriem „hoți în cămăși albe” – bancheri, miliardari, avocați, brokeri etc.

O persoană machiavelică este mai mereu calculată și ar afirma chestiuni precum: E neînțelept să-ți faci dușmani, din moment ce i-ai putea folosi cândva.

BIBLIOGRAFIE:

Differences Among Dark Triad Components: A Meta-Analytic Investigation

What is the Dark Triad?

What Is Psychopaty?

Dark Triad

Machiavellianism

DSM-5

Extinderea Personalității

Blogul ăsta are multe scopuri. Multe personale și câteva nepersonale.

Printre cele întru câtva nepersonale se numără și popularizarea – împreună cu explicarea – psihologiei jungiene.

Din moment ce psihologia analitică(jungiană) a avut o foarte mare influență asupra vieții mele, atât psihice cât și fizice, am conchis că ar fi util să aduc la îndemâna tuturor magia, frumusețea și utilitatea acesteia.

Psihologie Jungiană In A Nutshell

De aceea am ales ca astăzi să vorbesc de un proces central în psihologia jungiana:

Integrarea Opușilor

Union of the Opposites' by Kuba Ambrose - oil and egg tempera on ...
‘Union of the Opposites‘ by Kuba Ambrose

Integrarea opușilor(lat. coniunctio) a apărut în lucrările lui Jung ca influență directă a interesului său pentru alchimie.

Coniunctio e scopul central al achimiei, așa cum am menționat și în articolul trecut.

În termeni de specialitate, opoziția alchimică(plumb – aur) e tradusă drept inconștient vs conștiință iar scopul procesului e contopirea acestora într-o conștiință mai voluminoasă, într-un tu care (se) cunoaște mai bine.

Carl Jung quote: If a union is to take place between opposites like...

Aici înțelegem că psihologia jungiană e mult mai practică decât s-ar crede.

De pildă, să luăm scenariul unei persoane cu „probleme” de încredere.

Viața sa are de suferit din cauza comportamentului său impulsiv, necontrolat, suspicios, „clingy”, mereu anxios prin preajma oamenilor și mereu în gardă.

trust issues shared by RIA. on We Heart It

Fiecare relație – fie ea amoroasă sau amicală – a avut de suferit din cauza neîncrederii sale pentru ceilalți.

De fapt, a ajuns până-n punctul în care nu mai știe ce să facă. Pur și simplu nu poate avea încredere în nimeni.

E ca o „a doua natură”, imposibil de rezistat.

Clișeic ar fi să spunem că are vreo „legătură” cu a sa copilărie.

Părinții lui i-au spus că-i cumpără jucăria preferată dacă-și face temele, dar el tot n-a primit nimic, în ciuda muncii sale, așadar de aici se trage neîncrederea sa patologică.

O asemenea idee n-ar ajuta cu – aproape – nimic. Chiar dacă sunt șanse să fie adevărat, de cele mai multe ori, nu e cazul.

Freud GIFs | Tenor

E mai eficient să rezolvi problemele din prezent cu soluții din prezent.

Deci, în loc să ne concentrăm pe copilărie, mai bine îl ajutăm să obțină încrederea în oameni.

În vocabular jungian, să-l ajutăm să-și dezvolte opoziția.

Se cade să învețe să-și controleze impulsurile, să ofere mai mult spațiu, să lase garda jos și să scape de comportamentul pasiv-agresiv, mereu prezent la o asemenea persoană.

Iar așa ceva e posibil doar prin conștientizare.

Când devii conștient – înțelegi că se întâmplă exact ceea ce ți se spune – de un comportament, de un impuls, acesta-și pierde din putere.

Ca o consecință, din moment ce știi că faci un lucru, știi și cum să nu-l mai faci.

Din nou, dacă sunt mult prea sufocant, opoziția – să las spațiu – e ceea ce caut.

The Illuminist - Sacred Key Holder of Neuro- Androgyny® and ...
Reprezentare simbolică a uniunii opozițiilor

După ce devin conștient de ambele capete ale podului, are loc – prin ceea ce Jung numește funcție transcendentăuniunea opozițiilor, rezultatul fiind o personalitate mai dezvoltată, superioară.

Pentru că dualitatea e esența sufletului.

Personalitate și succes în viață

5 of the Most Popular Job Personality Tests | TopResume

Un lucru e mai cert decât 2+2=4 sau faptul că avem nevoie de aer ca să trăim:

E la modă să-ți faci un test personalitate.

Cu un simplu search pe google ai la dispoziție sute și sute de teste „avizate” de personalitate, ca să știi exact „ce fel de legumă ești” (Buzzfeed sună cunoscut?)

În câteva minute devii conștient de trăsăturile tale unice, de calitățile tale nemaiîntâlnite și ce fel de carieră ți se potrivește, cât și ce nu.

De obicei, problema la majoritatea testelor de personalitate online e că fie sunt învechite – nu mai sunt acceptate din punct de vedere științific – fie sunt realizate arbitrar – cuiva nu-i plac extravertiții și a decis să creeze un test în care aceștia sunt manipulativi, superficiali etc.

Cele mai pertinente evaluări de personalitate pe care le avem astăzi sunt Big5 și HEXACO – și ele, evident, limitate la rândul lor.

5 Personality Traits - Infographic
Big5 sau Five-Factor Model
An image showing the six HEXACO traits
HEXACO

Aici mă voi adresa mai mult pentru Big5, având mai multă informație legată de acesta decât de HEXACO.

Înca din 1980 s-a propus modelul Big5, lucrându-se la el până-n ziua de astăzi, fiind unul dintre cele mai viabile teste de personalitate.

736482 Therapy Wallpapers

Personalitățile din model se împart – așa cum se vede și din imaginea de mai sus – în 5 grupe, fiecare având subpuncte opuse unele altora:

  • Deschiderea spre Experiență
  •  (inventiv/curios vs. perseverent/precaut)
  • Conștiinciozitate
  • (eficient/organizat vs. extravagant/indiferent)
  • Extraversiune
  •  (spontan/energetic vs. solitar/reținut)
  • Agreabilitate
  • (prietenos/milos vs. competitive/dur)
  • Neuroticism 
  • (sensibil/agitat vs. rezilientt/încrezător)

Genele și mediul afectează ce fel de trăsături vor fi predominante.

Are You a Hard Worker or a Smart Worker? - Commit Global

Ca să fie mai ușor de înțeles, o persoană conștiincioasă e mai mereu pregătită, disciplinată, orientată întotdeauna către un scop, își poate controla impulsivitatea cu relativă ușurință și e mereu în căutarea unor activități.

Genul de om care nu poate sta niciodată locului, având mereu nevoie să facă ceva, să lucreze ș.a.m.d.

Painting 4K wallpapers for your desktop or mobile screen free and ...

O persoană cu deschidere către experiență apreciază enorm arta, e foarte creativ, are idei neobișnuite pe care le discută cu entuziasm și are o foarte mare înclinație teoretică.

Ca să nu o mai lungim, putem să punem direct întrebarea care ne interesează pe toți:

Ce fel de caracteristică de personalitate aduce succesul în viață?

Într-o societate de tip secolul XXI – în care ierarhia succesului e deschisă oricărei persoane, desigur, mai mult sau mai puțin – a fi conștiincios e un bilet către succes.

O persoană conștiincioasă are șanse mult mai mari la succes decât oricine altcineva, grație naturii sale perseverente, responsabile, ordonate, muncitoare și eficiente.